nimicuri de interval…

– nu ştiu cum se face că îmi amintesc toate iernile cu o precizie fantastica. Dacă mă intrebi ce am facut în iarna de acum trei ani, aproape că îţi pot povesti pe zile. În schimb dacă ar trebui să înşir ce am făcut asta vara ar iesi o lălăială indescifrabilă. Iernile sunt dure, aspre la atingere, te marchează. Mergi pe stradă şi suferi de frig. poate că uneori îţi vine să şi plângi. Ţi-ai da şi o mână să ajungi acasă mai repede. Iernile te chinuiesc. iar suferinta stimulează memoria.

– Asta mă duce cu gandul la altă chestie. Am observat că atunci când suferi de o nevoie de ordin primar toate bătăile de cap emoţionale se anulează instantaneu. Spre exemplu, suferi tare că te-a părăsit. şi mergi pe stradă în depresia ta. Şi dintr-o dată îţi vine şi anume, mă scuzaţi, să te pişi. Nici urmă de vreo soluţie uşurătoare. Te presează rău. Ei bine, în momentul ala, ar putea să apară şi Brad pitt, respectiv Angelina Jolie, fix de după colţ că nu mai conteaza. dacă ai avea de ales dintre un wc şi iubirea vieţii tale, ghici ce ai alege. Teoria se aplică şi în cazul în care îţi e rău, îţi este foarte frig, te roade foamea sau tremuri de frică. În concluzie: Suferi din dragoste? Ieşi afară în tricou! şi aşa o să ai triplu efect. O să te pişi pe tine de frig şi o să mai şi boleşti o vreme. am zis!

– mulţumirea de sine, fericirea, iubirea şi alte sentimente pozitive profunde menţinute pe termen lung sunt de fapt negative. dăunează serios creativităţii, entuziasmului, sentimentului că îţi trăieşti viaţa, favorizează rutina, spleenul şi mai ales domolesc intelectul. Chiar cred că fericirea tâmpeşte. Sper să nu fiu înţeleasă greşit. prin rândurile astea nu mă exclud câtuşi de puţin din categorie. trebuie sa imi revin.

– În colegiu la mine candidează unul care seamănă perfect cu mr big din sex and the city. mai mai ca mi-as pune viză de flotant doar pentru el… =p~

– o atmosferă plăcută la birou şi un salariu motivant pot transforma un pierde orice anotimp într-un pierde orice anotimp workalcoholizat… am incercat pe pielea-mi…cea mai bună dovadă fiind ca fumez trei ţigări pe zi pentru ca mi se pare ca dacă aş fuma mai mult n-as mai avea timp sa-mi termin treaba.

– am descoperit că o bere două în plus (a se citi 3-4) mă fac muuult prea comunicativă..somebody shut me up!

– mi-am făcut planul pe următorii zece ani din viaţă…

– urasc faptul ca sunt formaţii întregi pe care nu le mai pot asculta pentru ca activează tot soiul de sentimente aiurea: Garbage, babyshambles, +44, No Doubt, The View, NoFX, Vama Veche. de ce? de ce se leaga starile de melodii? nu vad nicio explicatie rationala… eu ce mama ma-sii mai tin in nenorocita aia de lista de winamp? huh? huh?

– mi s-a acrit de mult prea prematura intrebare (pleonasm perfect intentionat si cu rol stilistic) „ce faci de revelion”. raspuns: NU STIU! si pana nu se face 31 decembrie nici nu ma intereseaza. revelionul e o seara ca oricare alta atat doar ca esti obligat sa te distrezi. daca nu-ti iese, nu-i nimic, bei pana pici sub masa. stii…..e chestia aia de a doua zi cand oamenii se saluta cu intrebarea „cum a fost de revelion?” moment in care, fiecare trebuie sa aiba ce povesti. social vorbind, scopul este cat se poate de evident. sa demonstrezi ca te-ai distrat mult mai bine decat interlocutorul tau. Ei bine, in ceea ce ma priveste am adunat mult prea multe povesti in tot restul anului ca sa mai trebuiasca sa-mi pese de noaptea de revelion.

– in ultimul timp imi vine tot mai des sa ma asez in pozitie fetala, vertical vorbind, sa-mi pun mainile de o parte si de alta a capului, sa apas cat pot de tare si sa tip din tot sufletul. sa tip o data, de doua ori, de trei ori, si de cate ori este nevoie ca sa ma eliberez. Chiar cred ca o sa fac asta cat de curand, undeva la munte, intr-o padure, ceva.

– daca toata lumea vorbeste despre sex, cum se face ca inca mai este considerat un subiect tabu?

vreau zapada, vreau zapada, vreau zapada, vreau zapada! Acum!