mi-am mutat ziua

gata. m-am ofticat! se spune „e ziua ta”, „uite un cadou de ziua ta” „cand e ziua ta?” …ziua ta in sus…ziua ta in jos..si paf vine ZIUA. si atunci te trezesti ca nu este chiar a ta.

cum necum….eu am ramas fara zi. cum s-a intamplat? nu stiu. pur si simplu m-am trezit ca am fost pusa in situatia de a o imparti cu mai multa lume. cu prea multa lume. mie ce-mi mai ramane? ce? ziua mea e colectiva? e ca 1 mai, sau cum?

nu spun…era normal sa nu fiu singura nascuta pe 4 noiembrie. insa doamne doamne s-a cam intrecut cu gluma. o colega de liceu, var-miu, un fost dintr-ala, tatal fostului, mihai si chiar basescu, sunt cei care se cinstesc de zor pe minunata data de 4 noiembrie. nu pot sa inteleg ce e cu ziua asta. cum pot fi atat de multi nascuti atunci? si cum de am ajuns eu sa-i cunosc…bine, mai putin pe basescu, pe el l-am adaugat in lista ca sa ma mai laud un pic…

oricum..am luat o hotarare! se impune! avand in vedere ca am vazut lumina zilei (cumva impropriu spus) la doua dimineata intr-o marti, asta inseamna ca eram cat p-aci sa ma nasc pe trei. luand in considerare acest aspect o sa socotesc pur si simplu ca s-a savarsit o nedreptate.

asa ca de acum incolo ziua mea este pe trei noiembrie! va fi ziua mea! si numai a mea!!!…am zis!