Boredooom……

Şopingofobia…

urasc şopingul….mi se pare o alergatura infernala dupa o o bucata de material care mai devreme sau mai tarziu va gasi drumul catre cosul de gunoi sau dupa caz catre vreun biet nenorocit care tremura in gerurile iernii.

Dar si eu…ca de altfel toti bipezii urbani, cel putin, trebuie sa trec prin periodice „şoping seşian-uri”

Si ajung in magazin…doamne fereste mall (caahhh…le urasc)…Dintr-o data ma gasesc in mijlocul unui haos care ma scote din minti…culori peste culori, paiete, sclipici..materiale de toate felurile…inghesuite unele intr-altele…cu tot soiul de croieli forme, fundite, taieturi, franjuri si cate si mai cate…si in multitudinea asta de haine eu trebuie de cele mai multe ori sa gasesc O BLUZA, UN TRICOU, O PERECHE DE PANATALONI SAU UNA DE PANTOFI.

ideea e ca totul se rezuma la un singur articol de imbracaminte. Si cum naiba sa nu ma sperii cand trebuie sa fac o singura alegere printre miile de haine care mi se inghesuiesc in campul vizual? si atunci ma panichez…cum fac de obicei…ma simt incoltita…hartuita….si actionez in criza…

mai precis…

imi stabilesc o directie…aleatorie…selectez in minte o culoare, definesc articolul de imbracaminte….gen camasa, tricou, bluza , maiou si…. Pornesc!…prima haina care imi pica in mana si care insumeaza cat de cat „conditiile” impuse de mine….devine the One….

si gata! o inhat si fug la casa….scot banii fuga fuga…sa nu cumva sa apuc sa ma razgandesc sau sa imi para rau….in sfarsit ies din magazin…zambesc si rasuflu usurata…pfiu…am scapat si de data asta…ceasul de la mana arata ca am pierdut fix cinşpe minute cu şopingul…yeyyyy…pun mana pe telefon..

ţâââr…ţârrr…alo! ce faci ma? pe unde esti? uite eu (cu mandrie in glas) tocmai am facut niste cumparaturi! sunt prin zona…hai la o bere! perfect…ne vedem acolo in jumatate de ora!

şopingul e scuza perfecta pentru bere! so…care merge la cumparaturi?

p.s. sper ca postul asta sa lamureasca si eventual sa scuze cele mai multe dintre alegerile mele vestimentare….

plictis cu dichis…

O alta varianta de…Galben

Cercuri de gheaţă se sfărâmă sub talpa bătătorită a omului celui viu. Nu le aud urletele sfâşietoare şi nici nu vreau. Mă depărtez încet de durere şi o las să mă jelească, să mă plângă cu lacrimi de sânge sălbatic.

Plutesc pe adieri de vară către lume. O văd în departerea mării şi întind mâna scheletică a unui suflet slab şi diluat.O prind. O înhaţ de guler plină de frustrare şi o scap printre degete. Îmi alunecă asemenea unui şarpe paradisiac, ispititor în puritea lui. Aripi vor să crească.

Te ademenesc şi mă feresc. Teama mă înconjoară. Şi aproape că alunec în golul plin de greşeli. Un fluture mă sprijină cu o aripă. Galbenă. Salturi mortale îmi obsedează imginaţia. Şi rămân înţepenită, la margine de abis într-o stare simplă, neutră aşteptând-o pe fetiţa balaie. Pe aburi de argint plutesc din nou…şi plătesc…plătesc vamă fericirii…şi fericire vămii.