memento

Ce-mi place cafeaua..mirosul ei amestecat cu fumul de tigara fumata aproape cu ochii inchisi…ce-mi place sa stau intr-un cot si sa ma gandesc la maine..la poimaine….la anul…sa ma uit la un film bun care sa ma scoata din real si care atunci cand se termina sa ma lase cu o parere de rau si cu un gust amar al momentului tras in cotidian…care se intinde din ce in ce mai mult…plictisindu-ma….inmormantandu-ma in spleen…as vrea ca viata mea sa fie o carte …un roman bun…scris de un englez nebun…si vorba cantecului….si tot astept sa mi se intample ceva…si tot astept…

Si totusi ..there is a way… de nepracticat.. trebuie sa fii nebun sa recurgi la asa ceva…si totusi…ce-ar fi daca…. ce s-ar intampla daca am lua sa zicem filmul „memento” si l-am transpune in viata reala… Daca intr-o zi..ne-am trezi si ne-am propune sa uitam tot ce a fost si sa incepem sa ne jucam cu realitatea…cu persoanele din jur..cu noi..fara teama unui esec social….ca intr-un caleidoscop… forme geometrice aranjate si rearanjate in mii si mii de pattern-uri….pana cand nici noi n-am mai sti de unde am plecat….

Da stiu…utopica situatie…si..ce-mi place sa stau intr-un cot si sa ma gandesc la maine…a poimaine..la anul….tastand…