Vantul doboara gandul. Bate contra ideii si o ravaseste. Prolific dezastru. Mititel, un soricel s-a pus pe ros. L-a pierdut fetita balaie. L-a scapat pe cand se juca in nisip. A fugit speriat si s-a ascuns intr-un colt de imaginatie. Acolo si-a gasit lumea, plina de bunataturi . Si a vrut sa ramana. Dar s-a compromis. A chitait a sictir si a incercat sa fie sobolan. Dar era galben. Un pitic tembel cu un ochi rebel i-a aruncat o bucatica de cas. S-a multumit cu atat. A preferat sa ramana acolo, ascuns in idee. Si s-a iscat o furtuna. In sfarsit venise furtuna. L-a luat prin surprindere, chiar daca stia ca va sosi . Il avertizasera batranii, dar nu-i spusesera cand. Tramurand s-a lasat dus de vant. Se tot gandea la elefantul roz. Era prietenul lui…Dar ce pacat…elefanti roz nu exista, nu-i asa?






