ce am vrut si ce-am ajuns

iunie 3, 2009

deunazi stateam si ma gandeam la ce meserii m-au fascinat pe mine de-a lungul timpului.  astfel, am intocmit o lista, in ordine cronologica

– prima si prima data, pe cand copil fiind, paduri cutreieram,  am vrut sa ma fac bucatareasa….(as fi esuat lamentabil)

– a urmat faza doctorita..dorinta care s-a manifestat prin infingerea unei seringi cu apa in absolut toti mutunacii si canapelele de prin casa

– prin clasa a patra am decis ca medicina nu este pentru mine si am ales sa ma fac vanzatoare –  mi se parea mie ca a fi vanzatoare este ca si cum ai putea lua orice vrei din magazin fara sa platesti

– a urmat faza actrita (doooh)

– mai tarziu, mi-am dat seama ca menirea mea in viata este sa fiu chimist – mi se parea foarte interesant sa te joci cu tot soiul de substante – apoi a trebuit sa invat chimie si mi-a trecut

– prin clasa a saptea am zis ca eu atunci cand o sa ma fac mare o sa fiu ionel ganea (da, fotbalistul) – si asta pt ca aveam mare succes la fotbalul din fata blocului unde fata fiind…puteam sa dau la „gioale” fara sa primesc nicio lovitura inapoi

– apoi am vrut sa fiu medic veterinar – mi-am revenit repede atunci cand mi-am dat seama ca asta presupunea sa mai eutanasiezi un animal, doua, din cand in cand

– prin clasa a noua voiam sa ma fac profesoara – apoi maica-mea (care preda engleza) mi-a dat doua palme si mi-a aratat cat castiga ea

– o vreme am vrut sa imi fac formatie, apoi mi-am dat seama ca n-am voce
– m-am intors la actorie
– mi-a trecut si asta repede si am zis ca ma fac patron, sa moara veta, patron scria pe fruntea mea
–  apoi jucator de snooker
– ba nu, arhitect
– la un moment dat am vrut sa ma inscriu intr-un partid (pfiu, bine ca am trecut de faza asta repede)

– nu tocmai de mult am vrut sa fiu copywriter (nu-mi iesi pasenta)

– in cele din urma am zis ca tre’ sa fiu pr-ist ce mama ma-sii….

si asa m-am trezit in redactie

HE! oricum ramasesem cam fara optiuni de acum