Soon….

Quentin Tarantino…un mare regizor producator si scenarist…

arta semnificatiei….

Mi-am propus sa vad toate creatiile lui tarantino….imi acord o luna sa fac asta….cand luna se va fi sfarsit aici va aparea un post care va insuma toate impresiile pe care le voi fi adunat de-a lungul celor 30 de zile….promit sa vin cu o parere cat mai competenta care il va privi atat pe Tarantino ca persoana cat si pe creatiile lui luate ca atare….

Paste fericit..si cum era aia cu lumina?

Toata lumea scrie despre paste…toata lumea vorbeste despre paste…ba ca-i sarbatoare sfanta..ba ca a ajuns cea mai mare ipocrizie…

pentru mine…pastele nu inseamna nimic..dar absolut nimic..

adica am fost invatata ca este bine sa ciocnesc oua…sa merg la biserica si sa ma tin de o lumanare…sa nu dau foc altor oameni…sa pap cozonac cu stafide…sa pup rude dragastoase…sa mananc mult mult (dar hai mama..mananca…uite…niste friptura..uite..inca niste friptura..aa…si era sa uit..nu vrei si niste friptura?)…

am mai fost invatata sa urez paste fericit si sa fiu de acord cu faptul ca Hristos a inviat (hmm..ce-ar fi sa fac o gluma la ditamai masa cu tot familionul..sa-mi spuna vreo tusica mai evlavioasa Hristos a Inviat…si eu sa-i spun BA NU!..sa lesine aia p-acolo .. muhaha)

mai stiu din batrani ca nu se poate sa te prinda pastele cu praf pe mobilier, ca mieii trebuie hacuiti in masa, ca se tine post in saptamana de dinainte…si multe altele…Stiu multe…nu?..iata ca am fost copil cuminte si mi-am invatat lectia… Ma intreb cati din jurul meu stiu exact aceeasi lectie…

Poate ca sunt ignoranta…dar din toate cele de mai sus…eu m-am bucurat ca am stat cu tata la un pahar de vin rosu…ei..bine..fie..doua…sa zicem…aproape trei….

Babyshambles-Delivery

Am descoperit de curand trupa babyshambles. Solistul, Pete Doherty, este un drogat….un terminat..si acum de fapt se afla la inchisoare. Dar in afara de aceste mici detalii, care sa fim seriosi se regasesc in multi “artisti”, eu cred ca cei de la babyshambles sunt chiar ok…iar melodia delivery…rulz…(Na ca am zis-o si pe asta)

pacate….

Mi-am dat seama ca sunt o fiinta mica, rea, meschina, egoista si plina de sine. Am citit multe blog-uri in seara asta..unele m-au atins usor din greseala…altele m-au luat in brate iar unele m-au imbrancit. Insa cu toatele m-au facut sa relizez ca nu sunt nici macar aproape de ceea ce as fi vrut sa fiu. Mi-am batut joc de mult prea multe lucruri din viata mea..si nu mi-a pasat…am calcat pe cadavre si mi-am urmarit telurile mizere. Am spus vorbe in care nu credeam catusi de putin numai ca sa obtin ceva si am urmarit sa-mi fie doar mie bine. Am preferat sa fiu de gheata atunci cand poate ar fi trebuit sa ofer o imbratisare, am ales sa pun orgoliul deasupra ratiunii si am fost in stare sa urasc din tot sufletul. Si as vrea sa spun ca de maine ma schimb, ca de maine o sa fiu altfel dar nu pot. Tot ce pot sa fac este sa le multumesc reverentios celor care m-au suportat pana acum iar celor care nu sa le spun ca imi pare rau. … Da! Postul asta este un fel de prospect al meu..si poate ca este mai bine sa fie citit inainte. Imi va limita miscarile. O merit.

d-ale google-ului

ma enerveaza rau tare google-ul…..o face pe lupul moralist…nu ma lasa sa caut cuvantul cretin (cretine,cretini). imi tot spune si aici citez “Ati dorit sa scrieti: creştin” Ba nu! voiam sa scriu CRETIN! si de nervi introduc sintagma creştin cretin….si iată ca dintr-o data google-ul nu mai are nimic de obiectat….am senzatia ca nu este prea teofil asa….

Lift cu batranica…

oare cum o fi sa fii liftier? Astazi am fost pe la universitate de unde am cules o anume elena si am pornit-o agale prin frigul lu’ peste spre laptarie…odata ajunse la TNB…ne indreptaram catre lift…ca deh..lenea e coana mare iar scarile nu-s pentru cucoane….anyhow..apasam noi pe botonul de aduce liftul..se deschid usile si de dupa ele…o batranica….o batranica ca toate batranicile… era galbenaaaaa …rezemata de o banca in parc, in paaaarc nu era nimeeeeni. Nici femei, nici copii nici pensionari….pardon…am gresit povestea…sa revenim…era o batranica la fel ca toate batranicile…cu ochelari in varf de nas, cu par alb ondulat si tuns scurt…cu un ghem la purtator, doua andrele….si restul accesoriilor batranicesti….

si batranica asta ca toate batranicile se uita lung asa la noi…noi la fel de lung la ea….ca doar era aceeasi distanta…si ii spunem “4!!”…si batranica noastra ridica gales mana spre butonul pe care sta scris patru….apasa..se inchid usile si pornim…ea se intoarse la crosetat…

Niciodata n-am inteles care este rolul ei….oare cum o fi sa fii apasator de butoane…desi din cate vad prin autobuze si pe la metrou se pare ca asta ar fi meseria preferata a multor persoane….oare cum o fi sa te plimbi in sus si-n jos cata-i ziulica de lunga….

dar oare cat o fi salariul…nu de alta dar nu n-ar mai trebui decat sa invat sa crosetez (ceea ce cam este o provocare)

cred ca interviul pentru un asemenea post ar trebui sa fie extrem de usor

gen: unde te vezi peste cinci ani? raspunzi “in lift” si esti ca si angajat.

Lucrezi bine sub presiune? Da! pana la etajul 6 cred ca ma descurc….

oricum…simpatica batranica…

Nu pricep…

Pungile…urasc pungile….si nu le neg practicabilitatea…insa fac zgomot..mult prea mult zgomot… Nu sunt absurda si nu am de gand sa propun nu stiu ce fel de pungocid….insa as prefara daca spre exemplu…producatorii de astfel de traiste de plastic nu ar mai produce oribilitatile acelea gen…plasa kenvelo care face un zgomot infernal…parca in ciuda asa….De ce ..oare de ce ai fabrica asa ceva…exista careva printre noi care e innebunit dupa fosnaitul de pungi? Daca da..il/o rog sa lase un comment si sa se anunte…

Intrebari stupide de zi cu zi

Ati observat vreodata cate dintre intrebarile noastre sunt extrem de stupide…si la fel cate dintre raspunsuri…iata aici cateva exemple..

A: nu-mi gasesc sapca…mi-am pierdut-o

B: unde? (frate…daca as sti unde e…n-ar mai fi pierduta acum, nu crezi? )

A: ma…ma..(plus bataie pe umar)..dormi?

B: nu..tocmai incercam sa momesc o balena cu un morcov in timp ce proiectam un avion cu reactie…tu ce crezi?

A: Nu va suparati…cat aveti ora?

B: ora mea e de 57 de minute si 30 de secunde. Dumneavoastra cat o aveti? (pfff)

In club: el: imi poti da si mie un numar de-al tau, daca nu te deranjeaza?

ea: nu..nu ma deranjeaza ..39…

el: !?

ea: ce? e numarul de la pantof ( )

la interviu:

A: unde te vezi peste cinci ani?

B: tot in oglinda ca si acum

A: ma…tu ma iei de fraier?

B: nu…. de mana ( =))) )

A abia a intrat pe usa…

B: Ai venit?

A: nu…de unde ti-a mai venit si ideea asta?

A: AAaaaaauuuu!!!!

B: te doare?

A: nu…doar faceam niste vocalize…stii tu cum e cu vocea dimineata…trebuie incalzita

A intra in casa ud fleasca..afara tuna si fulgera

B: Te-a plouat?

A: Pot sa va dau un telefon maine dimineata?

B: nu multumesc, am deja unul

A: mai stai sau iti chem un taxi?

B: Da ( why? oh why would you say something like that?)

A: Cioc! Cioc!

B: cine-i?

A: eu!

Si lista este lunga…..

Ding-Dong…ora 9 a sosit..omul negru n-a venit

De ce “la timp”? De ce tot timpul trebuie sa faci ceva la timp….De ce vine tot timpul vorba despre timp? De ce depind atat de mult de minut? De o conventie umana. Si ce daca zilele si noptile se succed clar, precis si noi doar le masuram? Ele nu fac diferenta dintre secunde, dintre minute. Si totusi trenul pleaca la noua fix. am fost prea chitibusari, prea pretentiosi in elaborarea ceasului. Trebuia sa-i facem noi subdiviziuni bizare. Am inlocuit clipa cu secunda. Eroare de calcul! Urasc timpul. Doar din cauza lui astept, din cauza lui ma grabesc, alerg si imi fac griji, din cauza lui gresesc din timp in timp, din cauza lui pierd vremea. Pana si ea s-a saturat sa ma astepte.

Gata! a venit timpul sa nu va mai bat la cap cu teme cliseice. Nu avem timp pentru asa ceva….

p.s din seria frustrari latente defulate in momente cel putin ciudate…

Interesant

interesant” – definitie actuala – cuvant folosit pentru a exprima ceva ce nu intelegi exact, ceva care nu te-a impresionat dar care totusi e considerat de unii o opera de arta( si spui si tu “interesaaaant” ca sa nu pari mai prost), termen folosit pentru a nu lasa o liniste stanjenitoare dupa intrebarea: si…cum ti s-a parut?, conceptul de interesant intervine atunci cand ceva te lasa atat de rece incat nici macar nu simti nevoia de a-l cataloga in bun sau rau, urat sau frumos…., pur si simplu indiferent, care nu-ti spune nimic….

La ce bun?

De ce un deget mic? si tocmai la picior? De ce ai avea nevoie de un deget mic…. e prea mic…e atat de mic ca de cele mai multe ori nici macar nu este in stare sa-si creasca singur o unghie klumea. Si unde mai pui ca e si alintat…si mofturos. nu dom’le ca nici pantoful ala nu-i bun…si nici macar tenisul urat din panza pe care ai dat gramada de bani… nu! el trebuie sa protesteze… e un fel de che guevara al piciorului… se umfla, se inroseste si doare ca naiba….din cauza lui incaltarile au inceput sa aiba si categoria “comod”. e si individualist… vrea sa paraseasca piciorul si cu asta basta…. si mai apuca din cand in cand cate un prag….cate un sacun … o masa…. si doare…doare din nou…. topai intr-un picior si il tii in pumnul tau…sa se calmeze….oftezi… si ajungi sa te intrebi…. La ce bun?

Regulament de ordine interioara

nu ca e ciudat? nu ca e ciudat ca toti tac? O clipa bizara in care 7 persoane s-au pomenit intr-un fel de univers paralel in care si-au dat seama ca n-au ce-si spune. oare cum…oare de ce?…oare pentru ca au realizat subit ca intrebarea…si..ce-ai mai facut…de data asta are un raspuns scurt si simplu…pai…nimic special….

avusesera intr-adevar cu totii tot felul de intamplari dragute, chiar interesante, genaratoare de interminabile discutii, incarcate cu semne de exclamare multicolore vesele, triste si cu iz ironic…si totusi….fel de fel de ganduri au fost nevoite sa astepte…pitite undeva intre constient si subconstient ….si au tot asteptat…..au asteptat sa vina vorba sa le ia pe sus… si vorba n-a mai venit…

iar gandurile s-au asezat cuminti in diferite colturi ale mintii….

si au tacut…

Sau in apa…mi-e totuna…

gata..fac public…vreau de 1 mai in vama…da stiu…nu-mi sariti in cap..stiu foarte bine ca vama nu mai e ceea ce era o data…si ca se aduna o gramada de cocalari …si ca e mic si inghesuit…si poate chiar scump….etc….dar eu tot vreau acolo…chiar daca de fiecare data am plecat injurand….ma leaga ceva de locul asta…nu as putea spune ce…insa sunt sigura ca e acolo un ceva undeva pitit intr-un colt de suflet si se activeaza o data cu venirea lunii mai….si apoi dispare subit…

pur si simplu ma leaga prea multe amintiri…prea multe beri si tigari stinse-n nisip….prea multe valuri la care ma uitam cu nostalgie….inimi pulsand pe ritmuri de rock….libertate…o libertate personala a sinelui care nu are prea mare legatura cu ceea ce e in jur…e doar un feeling…un feeling pe care il iubesc…si nu o sa renunt la el…nu anul asta cel putin….

so….care merge?

Vezi ca…

“Vezi ca ai ceva la gura…firmituri sau nu stiu ce….”

dai cu mana..

te stergi si te uiti pe buricul degetelor…si ce vezi…niste bucatele mici albe…te uiti si mai atent…ce-o fi? te intrebi…… zahar sau paine…hmmm…

intre timp te uiti la cel care a avut bunavointa sa te anunte ca…”ai ceva”….dai din umeri a nepasare…ca si cum nu te-ar interesa nici cat negru sub unghie…dar nu!..te roade…te roade groaznic..incepi sa te intrebi ce ai mancat ..cand…si intr-un tarziu iti dai seama…la pranz…saratele..da!..te-a servit colega de birou…si acum e seara…doamne de cata vreme stai asa…ore bune…incepi sa te gandesti cu cine te-ai intalnit…pe unde-ai fost…ce locuri ai umblat…si pentru numele lui dumnezeu…de ce nu ti-a spus nimeni nimic pana acum???

De unde placerea asta a oameniilor pentru penibil? De ce patrunjelul intre dinti, firmiturile pe obraz, dunga de pix de pe nas, mucul (hi hi hi…nu cred ca am mai scris vreodata cuvantul asta) dintr-o nara etc…creeaza atata placere celor din jur….rar se gaseste unul mai bun samaritean asa care sa renunte la satisfactia proprie de a te vedea intr-o postura absolut jenibila si sa-ti dea vestea ca “ai ceva”.

Partea amuzanta este ca nimeni nu-ti spune nimic despre chestiile care pot fi indepartate atat de usor in schimb de cate ori nu ai auzit celebra replica: “Vezi ca ai un cos….”

Frate…stiu..crede-ma…am si eu oglinda acasa!

The Bucket List

The bucket list…un film bun….chiar daca toata viata am urat dramele…pentru ca imi este perfect de ajuns drama in care pana la urma traim cu totii…cu toate astea filmul The Bucket list a reusit sa-mi faca o coarda sa vibreze….

Despre ce este vorba…pe scurt…doi barbati…cat se poate de diferiti ajung pe patul de spital…ambii diagnosticati cu cancer in faza terminala…poate singurul lucru pe care il au in comun…cu toate astea…in scurt timp ajung sa se cunoasca…si se imprietenesc…de fapt devin cei mai buni prieteni…Satul poate de viata de spital..unul din ei hotaraste sa intocmaesca o lista…o lista care sa cuprinda toate lucrurile pe care ar vrea sa le faca pana in momentul mortii….si iata ca amandoi pornesc prin lume in rezolvarea listei….Filmul se termina asa cum era firesc…cei doi mor…nu impreuna…nu ajung in niciun rai…nu se reincarneaza…NU!..mor scurt si stupid…asa cum se intampla cu noi toti….

Acum….la finalul filmului nu mai am decat un gand…O Bucket list….da..poate ca am toata viata inainte sa fac tot ceea ce visez sau chiar chestii la care nici nu am indraznit sa sa ma gandesc…dar vedeti voi…nu e intotdeauna asa…nu poti fi niciodata prea sigur de soarta…asa ca…lista mea se prezinta dupa cum urmeaza:

My own bucket list

-sa privesc in ochi cel mai rau om din lume

- sa beau o cafea cu cel mai bun om din lume

-sa zbor cu elicopterul

-sa ajung sa vad insulele Bermude

-sa ma plimb cu un submarin

-sa stau o zi la inchisoare

-sa traversez un desert,o savana, o jungla (neaparat)

-sa traversez o padure in toiul noptii

-sa ajung la un concert Green Day

-sa joc intr-o piesa de teatru

-sa salvez viata cuiva

-sa calaresc

-sa plang de fericire

-sa fac surf

-sa ma bat cu cineva pe bune

-sa vad o tornada live

-sa sar cu parasuta

-sa vrbesc cu un calugar tibetan

-sa mangai un tigru

-sa tin un vultur pe mana(si eventual un corb)

-sa scriu o carte

si lista va continua….in post-uri viitoare

Povestea cu scama

si uite ca era candva o scama….si se tot lipea de o haina, de alta…mai ramanea prin buzunare, ajungea in masina de spalat… apoi pe sarma in bataia vantului… si iar… la o atingere din greseala top pe o maneca top pe alta…. si chiar uneori pe pantaloni…si chiar in…. totul se intampla extrem de rapid…. nici nu reusea sa se dezmeticesca….si se trezea in aer…. uneori trebuia sa fuga de perii de haine ucigase… alteori de dosuri de maini care tot incercau sa-i faca vant…. si culmea…de cele mai multe ori chiar ea alegea sa plece…devenise chiar frusrata, alte scame isi gasisera paltoane sigure..pe timp de vara uitate in sifonier…. si locuiau acolo…in intuneric…si siguranta… ei…cu toate astea..scama noastra era fericita asa..in sinea ei…avea libertate…vazuse locuri si locuri….oameni si oameni…si ii placea sa se aventureze in necunoscut….pana cand…intr-o zi..si asta pentru ca toate se intampla intr-o zi….a disparut..paf….si n-a mai fost nimic apoi…doar o scama in minus….

Si mai stii….

Mai tii minte ma…cand eram copii…ce ne mai elrgam prin clasa…si aruncam cu ce gaseam, cornete, burete creta pix..penar…din cand in cand si cu ghiozdanul..ha ha ha…da ma…si mai stii cand nu puteam sa-l suferim pe ala si-i mazgaleam caietele…si cand mie imi placea de ala…ala….mic…cu plete asa…ha…uite ca nici nu mai stiu cum il chema..Catalin ma…da…Catalin…Da ma…si mai stii…apoi am crescut si ne tot certam cu ai nostri…ne ascundeam prin parcuri..si beam ma…o bere…o posteam…si ce praf eram…si fumam pe ascuns…prin excursii…gasca nebuna…

eh …vremuri bune…. acum facultate..serviciu…scoala…cafele..eh…cafelele nu mai au acelasi gust…nuuu…era gustul de liceu atunci cand stateam cu ochii pe ceas sa nu intarziem acasa…si minteam…ca mergem la biblioteca…sau si mai rau..sa invatam impreuna..

Si erau secrete…. cui de cine ii place… astea placeau tuturor…. si noua fetelor….ni se scurgeau ochii dupa baieti mai mari…ca deh..

Iubiri secrete, neimpartasite de cele mai multe ori…

Faceam tampenii…da’ erau frumoase….si iertate de cele mai multe ori….nu ne puneam problema ca nu mai avem unde sta peste cateva luni, nu ne bateam capul cu intretinerea….

Si radeam ma….radeam cu gura pana la urechi de “femeia barbat” administratora care urechea baietii si pe fete le trimitea la director, si da…ne sufocam in pumn cand tanti ghioc de franceza isi ridica bratele si explica printr-o miscare aampla cat de mare este un hambar…parfum frantuzesc ce mai…si la mate era jale…si …si…

si totul era frumos….

dar ce stiam noi atunci…

O stampila in Congo

Oare asa a fost din totdeauna? Oare toate alegerile acestei Romanici s-au desfasurat sub marele si fiorosul semn al ilegalitatii? Oameni obisnuiti risca nebuneste ani de inchisoare. Sub ce sabie le sta capul? Afise electorale lipite dincolo de limita legii, stampile dezertoare, prajiturele mituitoare, primari impacientati, observatori tinuti la usa sectiilor de votare, un BEC stins si binele cunoscute microbuze pline ochi de cetateni ce vor sa se tot exprime electoral iar, si iar si iar…sesizari, telefoane, cetateni nemultumiti si observatori…vartejul electoral se apropie…oare si acum va fi la fel?

Troleul 76

Astazi am calatorit cu cel mai tare troleu 76. Cum nu stiti care este troleul 76? Ei bine, troleul 76 merge 5 statii. Atat! Scartaie ca orice troleu, miroase ca orice troleu, e plin de babe ca orice troleu si inghesuit ca orice troleu..in schimb astazi a fost ceva special…un troleu al meu…un troleu in care dardaiau geamurile…si nu..nu de la gropi..ci de la muzica…si nu…nu de la manele….NU!

Era muzica irlandeza instrumentala. Stil Lord of the Dance… Nu mi-a venit sa-mi cred urechilor. Iata ca a coborat cultaura in strada…asa cum prea bine dadeau de veste negustorii de carti de la universitate.si nu numai ca e in strada, se pare ca se si deplaseaza cu troleul…. Si ce noroc pe capul meu…sa ne intalnim in 76!