Recess

Writing recess…Wireless connection failed…Be back soon…

Libertate?

Libertate….ce e libertatea până la urmă? Pe măsură ce vremea trece muşcând din carnea proaspătă de copil firav, lăsând cicatrici mari, vineţii, ajungem să ne simţim mereu mai copleşiţi de cocoaşa respingătoare pe care viaţa o pune în cârcă fiecaruia dintre noi… Lanţuri din ce în ce mai groase se încolăcesc pe nesimţite secerând rasuflarea şi aşa firavă a spiritului. Şi atunci apare întrebarea..Există cu adevărat libertate sau e doar un concept anume creat pentru cei ce au nevoie de o speranţă de care să se agaţe cu disperarea omului aflat pe patul de moarte? Până la urmă, omul s-a sacrificat în nenumărate rânduri în numele libertăţii şi ce a câştigat? Drepturi…Dreptul de a se exprima de a-şi impune propriile reguli, de a alege ceea ce a considerat a-i fi benefic, de a nu ţine cont de cei din jur, de a fura spirite, de a exploata şi în fine de a rupe cu sălbăticie capetele celor mai slabi…În concluzie, libertatea socială şi morală cu care ne naştem, rezultatul atâtor băi de sânge în numele democraţiei şi dreptăţii nu-i decât o iluzie. Ideea de abuz bântuie mintea omului, oricât de pacifist ar fi..De ce? Simplu, pentru că aşa-i e firea. Natura ne-a creat ca animal raţional şi în ciuda eforturilor noastre de a ne renega bestia din suflet aceasta nu s-a lăsat niciodată învinsă.

Până la urmă libertatea nu se află nici regimul ţării în care ne-am născut nici în raporturile noastre cu lumea sau a ei cu noi. Drogurile sau alcoolul nu sunt decât un apanaj al nevoii atât de pregnante a omului de a se ascunde de ideea ubicuă de constrângere. Şi atunci unde să căutăm libertatea? Hai măcar pentru o clipă să coborâm privirea în abisul înfricoşător al conştiinţei umane. Prăpastia pe fundul căreia sălăşluieşte animalul mereu flămând. Acolo unde Întunericul compact zace greoi acoperind adâncimea hăului. Mirosul putred al libertăţii gâdilă simţurile adormite ale omului. Ştie că ea se află acolo jos, în măruntaiele monstrului. Şi îl cheamă…din ce în ce strigătul devine mai clar în urechile-i până atunci obişnuite să asculte doar lumea exterioară. Şi atunci, omul decide. Va alege lupta, în speranţa şi niciodată în siguranţa aflării unui alt univers mai liber, sau va rămâne aici sus pe marginea prăpastiei într-o conştiinţă superficială a spiritului adormit…nici el nu ştie bine. De cele mai multe ori se încumetă să facă saltul doar în momente de criză, împins de forţa unui eveniment exterior. Şi totuşi alegerea stă numai în propriile-i mâini. Şi omul sare…plonjează în hăul conştiinţei ….Un gol în stomac şi un fluture în cap..Moment de nirvana..Inconştienţă totală…şi-o fărâmă de credinţă. Fără gânduri, fără prejudecăţi pregătit doar să-şi găsească libertatea propriilor idei, a tuturor gândurilor care i-au trecut vreodată prin minte sau l-au bântuit şoptit, seară de seară, beţie de beţie. Poate avea totul sau poate muri…în sine. Şi totuşi mulţi aleg să moară. E mai uşor aşa. Dar el nu. El vrea să vadă bestia abisală.. Şi dintr-o dată se trezeşte jos, pe stânci de mult uitate de vreme. Iar fiara îl priveşte din întuneric, cu ochi sidefaţi şi lacomi mârâind discret. O mişcare şi s-a năpustit. Durearea fiecărui colţ înfipt în carnea fragedă de gând fragil îi înnebuneşte pe ambii luptatori. O plăcere demonică îi înconjoară.Şi totuşi nu vor să-şi facă rau. Se căutau de prea multă vreme…Omul şi libertatea gândului…Rămân îmbrăţişaţi într-o stare neutră în care niciunul nu-i învingător. Temeri, obsesii, dependenţe, dorinţe, porniri colcăie prin sângele fierbinte al omului. E liber. În sfârşit e liber… Nu mai are de ce se teme…Subconştietul îi aparţine în totalitate…Şi el îi aparţine subconştientului….

Nice…

steady rollin’

one of my favorite…it’s so peaceful and at the same time so damn violent…

8 Martie de(e)fect…

8 Martie…sărbatoare defectă. Da. M-aţi auzit-citit bine. Puţini cunosc semnficaţia acestei aşa-zise sărbători, sau mai bine zis originea ei. Ziua femeii nu e altceva decât o reminiscenţă comunistă. Se pare că fantoma regimului totalitar încă ne mai dă bântuie. De la cele mai nesemnificative gesturi, până, iată, la sărbători. De fapt ce e cu sărbătorirea asta a femeii? (de parcă nu-i ajungea 1 Martie)Ideea e ca undeva prin 1922, tătucul Lenin dădea un decret prin care instaura data de 8 Martie ca fiind ziua sexului frumos şi muncitor. Concluzia?

O sărbătoare bolşevică şi nimic mai mult…..

Frustrari de primăvară

Înţelege cineva care e menirea presei tabloide? Adică înţelege cineva de ce zi de zi …clipă de clipă din toate direcţiile suntem asediaţi şi sufocaţi de tot soiul de personalităţi de hârtie (las la latitudinea fiecăruia să judece ce fel de hârtie)? Eu una, m-am săturat. Şi credeţi-mă ca fac tot posibilul să nu aud, să nu văd, să nu-mi pese de cine sunt alde Bahmuţeanu, Zăvoranu, Luciu, Antonescu etc…Totuşi, nu ştiu cum se face că am aflat imediat spre exemplu, de venirea pe lume a micului Bahmu, pregătit şi el, fireşte, să ocupe măcar o săptamână garsoniera lui Diaconescu iar ca să înţeleg ce e cu afacerea Porţile de Fier a trebui să citesc două ziare.

Că tot veni vorba…

Bietul meu televizor, mai are puţin şi plesneşte de atât penibil, frivol şi pueril. Aproape că vrea să declare grevă generală. Trenduri, fiţe, fasoane şi frisoane…..maşini, răşini, silicoane şi baloane…modă, bârfă şi mult mult sex ne ocupă mai tot timpul. Revistuici cu iz de fizuică cotropesc tarabele la fiecare colţ de stradă…Fetiţe cu fustiţe năvălesc aruncând cu sute de mii toate aşteptând cu sufletul la gură(să se consemneze ca am zis “suflet”) noul număr din Cosmo, Cul, Bravo etc…Ce-or fi găsind interesant printre filele”glossy” pline de poze şi ….aaa…şi…atât.. numai ele ştiu…

Dar staţi, era să uit ! Libertatea!! Daa…Libertatea! ce bine sună!!…Ciudat de bine…cred ca s-au instalat difuzoare la metrou…Cu toţii, tineri, bătrâni stau cu nasul lipit de Libertatea (a lor sau a vecinului) Ziar naţional,ce mai…. . Ar trebui de altfel să se înfiinţeze o asociaţie, un grup. Grupul celor ce citesc libertatea la metrou….Măcar dacă s-ar distribui gratis, cum e Compactul. Dar, auzi, să mai dai şi bani pe astfel de articole pline de erori….pline de..mizerii până la urmă..E strigător la cer…Ne mai şi smorcăim. De căte ori nu i-am auzit, pe unul , pe altul, plângându-se de ştirile de la ora cinci. În schimb cu fata de la pagina cu acelaşi număr nu au nimic. Ce ne mai place să ne prefacem că suntem educaţi, docţi, inteligenţi. Şi la ce bun? Dacă nimănui nu-i pasă? Pai cum de ce nu-i pasă? Păi nu-i mai pasă de mult de o carte, de un film bun, de un documentar.

Oricât ne-am plange, timpul stres se mai frânge uneori(deşi rar) lăsând loc timpului liber, care fericit iese la suprafaţă cu un chiot de bucurie. La care românul plictisit şi amărât, ia Libertatea sau nu ştiu ce alt tabloid de pe noptieră şi-i şterge una cu toată puterea. Aşa, să se înveţe minte, să nu-l mai deranjeze din brainstormingul in care se cufundă în fiecare dupa-amiază. Tocmai încerca să ia o decizie.

Oare i-ar trebui lui Guţă silicon în fund? Hmmm….Aceasta este întrebarea….