Astazi m-am trezit si mirosea a soare. Intreaga casa era invadata de mirosul proaspat, dulceag si reconfortant al diminetii. Dintr-o data toate diminetile verilor trecute mi-au trecut prin minte. Diminetile petrecute la casa bunicilor, diminetile in care aerul proaspat de munte imi gadila narile, zorile in care ma stateam cu picioarele in nisip si cu privirea-n orizonturi, cele in care sorbeam o cafea la bodega din coltul liceului, cele in care alergam cu masina prin serpentinele racoroase ale Fagarasului si chiar diminetile cand ma luptam cu traficul din bucuresti ca sa ajung la serviciu. Azi e doar relaxant. Astazi soarele ma pandeste printre draperiile visinii. Astazi ne iubim, astazi ne intelegem bine. Probabil ca o sa ne certam iar prin august…asa facem in fiecare an.
nu trebuie sa fie ziua ta ca sa fie o zi buna. Nu trebuie sa te prapadesti de ras ca sa spui ca te-ai distrat de minune. Nu trebuie sa castigi la loto ca sa spui ca esti norocos si nu trebuie sa te tii de mana cu cineva prin parculet ca sa poti spune ca esti iubit.
Iti trebuie doar o zi groaznic de proasta ca sa vezi frumusetea unei zile obisnuite. Si daca inca nu te-ai convins..iti mai trebuie inca una. Dupa o supradoza de zile proaste, zile in care ti-a stat ceasul si ai ratat trei intalniri, zile in care te-au latrat cainii pe strada, ai coborat la metrou in statia gresita, ti-ai aprins doua tigari de la filtru, te-au prins controlorii pe ratb, te-ai certat cu sefu’, ti-ai turnat cafeaua-n poala, te-ai ales cu o restanta, ti-a picat netul si unde mai pui ca a turnat cu galeata exact cand in sfarsit iti spalasesi si tu adidasii sau masina(dupa caz)….o sa-ti dai seama ca…o zi nu trebuie sa fie perfecta ca sa fie frumoasa….
Simt nevoia sa scriu despre subiecte interzise, despre iubiri nepermise, neimpartasite, despre aventuri nebune, despre singuratate, despre tine, despre mine, despre ceea ce s-a intamplat si despre cum nu se va mai intampla.
As vrea sa scriu despre nori, despre ploaia care se prabuseste pe caldaram, despre cum ma intoxic zi de zi cu amintiri invelite in fum de tigara si despre cum obisnuiesc sa ascult muzica fredonand in varful buzelor fiecare nota si cuvant sau despre cum a fost in vama si cum m-am aruncat printre valuri intr-un moment de nebunie totala. si as mai scrie multe dar NU! eu sunt dura! mie nu-mi pasa! eu sunt realista pana la ultima suvita de par! eu imi asum responsabilitatea! mie imi place sa fiu libera! pe mine nu ma afecteaza chestiile astea de se numesc sentimente! sunt prea ocupata sa ma fac mare! nu ma mai tineti prinsa in tot soiul de prostii…
eu trebuie sa ma intreb retoric, sa iau in ras, sa judec, sa ma interesez, sa stiu, sa calculez, sa arat ca sunt inteligenta vai draga doamne…si daca se poate si frumoasa…am treaba..trebuie sa ma infatisez in fata voastra perfecta, slefuita ..eleganta, fara defecte…cu pareri vehemente si intotdeauna corecte… Na ca mi-am amintit acum..se pare ca am treaba…ce post deprimant, ce amintiri ce sentimente…nu stiu despre ce vorbesti… n-am scris nimic…
vreau sa anunt cu mandrie in suflet si incantare in glas ca am renuntat la contul meu de hi5. Nu inteleg de ce mi-a luat atat sa fac miscarea asta. De fapt nici macar nu inteleg de ce m-am inscris in primul rand. mail-uri peste mail-uri cu nu stiu cine care imi cerea prietenia, si nu stiu care imi transmitea nu stiu ce mesaje, si tot felul de update-uri.
pfiu…am scapat…recomand cu drag aceasta miscare….mai ales…ca la sfarsit ..dupa ce incantata tot dadeam click pe “cancel my account”, mi s-au mai pus vreo doua intrebari… pentru feedback.
Si la un moment dat…dupa next..next..next apare si intrebarea… de ce ai renuntat? A. am gasit alt site de acest gen…B. mai am un cont pe hi5 si nu mai am nevoie de asta si….C. am intalnit pe cineva si nu mai am nevoie de hi5.. =)) am ras de m-am prapadit…quod erat demonstrandum!….TA DA DA DAM!
Ieri a fost o zi marcata cu rosu in calendarul personal…a fost ziua de salariu…si ce se face de ziua de salariu?..se merge in locuri frumoase si scumpe…asa ca ieri m-am trezit in Hard Rock cafe…am vrut sa vad cum e…auzisem ca-i scump…dar ce mai conteaza cand e acea zi din luna (in care ai portofelul plin). Am gasit localul destul de usor…la marginea parcului herastrau pe bulevardul dintre piata presei libere si arcul de triumf.
Este un resaturant pur si simplu impunator. Peretii sunt tapetati cu chitari, costumatii, tobe si tot felul de accesorii care amintesc de rock. De fapt e un fel de muzeu. dar despre asta s-a scris mult asa ca nu mai insist.
Atmosfera este geniala. de la intrare esti preluat de unul dintre ospatari care te conduce la masa. Dupa ce ai inchis meniul…in 30 de secunde apare alt ospatar sa-ti ia comanda…imediat esti intrebat cum preferi respectivul fel de mancare….spre exemplu carnea poate fi bine facuta, mediu sau in sange. apoi in alte doua minute ti se aduce bautura. zece minute maxim si ai si farfuria in fata.
Toate cele servite sunt asezonate cu politeturile chelnerului. Apropos de asta. cred ca patronul HRC a adus ospatarii de pe podiumurile de moda. noroc de ana ca imi amintea sa mai inchid gura din cand in cand….
oricum servirea este pe masura preturilor. cu toate astea cred ca este singurul loc unde am lasat o gramada de bacsis cu tot dragul. la iesire au chiar si un magazin de haine, marca HRC. Muzica de fundal…AC/DC Oamenii care trec de obicei pragul HRC sunt chiar ok. Acolo n-ai sa vezi nici rasini nici tricouri largi lalai si plete-n bere.
care-i faza cu aia de se plimba prin spatele prezentatorilor de stiri? Adica astia chiar n-au bani de un studio adevarat? sau macar de un paravan? Adica au senzatia ca au mai multa credibilitate daca ii vede lumea cum se vanzolesc in stanga si-n dreapta?…
garbiti dom’le grabiti jurnalistii astia! sa prinda stirea din zbor..uite-asa…
parca si vad un responsabil cu logistica undeva prin spatele camerelor care sopteste de zor….
ba ba ba !! Atentie la mine! E stirea cu basescu…fata in rosu cu multe foi in mana..treci usor prin cadru..opreste-te la un calculator..da de doua ori click si treci mai departe…ce faci mai? unde-s ochelarii..ti-am zis doar sa nu mai faci figuratie p-aici fara o tinuta decenta! Acum! repede baiatul inalt cu vesta a la cristoiu..intersecteaza-te cu ea…si pari grabit…hai! fuguta fuguta ca da promo-ul peste tine…Agitatie agitatie! sa se vada ca muncim…doar suntem la postul national..vrei sa se revolte astia ca ne platesc degeaba? ma tu de acolo din spate de la calculator..tasteaza mai repede ..ce faci? somezi?..vezi ca duc inregistrarea la conducere!
“va urez o seara placuta in continuare”…spune prezentatoarea…
bate repede foile alea!..ia pixu’ si mazgaleste ceva!…nu te mai zgai la camera aiurea!….
gata! am iesit din emisie..hai! care merge la o tigara?
O sa spuna lumea ca am ceva cu parazitii…si culmea..ghiciti ce..nu am…dar nu ma pot abtine sa nu revin la ombladon..e amuzant..ce sa-i fac…
astazi ma plimbam pe magheru..de fapt nu ma plimbam ci mai mult alergam sa ajung la un curs…si cand colo..ce-mi vad ochii…ghiciti cine pasea agale pe caldaram…ombladon..era “cul” asa..cu un hanorac rosu..desi erau o sumedenie de grade p-afara..da’ sa zicem ca omu’ suferea de f(r)iguri
si nu era singur…isi scosese gagica la plimbare…se plimbau la brat..catinel..catinel..nu! stati!..nu sariti cu imaginatia! da, stiu..si eu as fi crezut ca vad o tipa buna..inalta ..cu picioarele pana in gat…o blonda focoasa care sa suceasca minti…dar nu..era o fata normala asa…la o distanta considerabila de ceea ce am putea numi un ideal feminin…si cum era baieti?
„Noi nu facem muzica de f**ut femei urate”… ha ha ha..pe controlatelea?
sau
„Femeile urate-ar trebui-mpuscate ca ne sperie”… bai..nu..va rog eu nu..ca ramaneti fara gagici…
sau
„Ce faci pisi? Ahh, yaa! Hai sa te scot prin parc (magheru), dar intai sa iti pun o punga-n cap. Ce fata ai, iti sparg dintii.” … si?..unde-i punga?
ok..gata..incetez cu rautatile….desi ar mai fi muuulte de zis..
Ieri, dupa multa vreme m-am uitat iar la mircea badea. si asteptam ca de obicei comentarii acide, ironii, frustrari, scelerari etc..chestii pe care le-am indragit inca de la primele editii in gura presei. dar iata ca am dat peste ceva total neasteptat. in loc de comentarii intepatoare l-am vazut pe mircea la sala cum bombarda de zor un sac de box si cum tragea de nu stiu ce fiare…ei bine…nu l-am inteles…
adica de ce as vrea eu ca telespectator sa vad ce face mircea la sala? Da stiu, as putea schimba postul. dar nu vreau. Pentru ca mi se pare ca badea este unul dintre putinii “baieti” care incearca sa fie cat de cat obiectiv si care nu vrea sa intoxice publicul cu sloganuri electorale si lozinci. omul e bine argumentat tot timpul si este foarte documentat.
tocmai de asta…de ce la sala? de ce ai pune astfel de secvente intr-o emisiune care se numeste in gura presei? mai intai sinteza zilei se duce naibii cu valentin stan cu tot si acum si in gura presei…. trist…
Apropos de toata campania asta cu ziua barbatului…si batalia dintre Stejar si Bergenbier…umblam eu din blog in blog si am gasit o glumita care m-a amuzat copios. Mi-am zis ca ar fi pacat sa nu o redau. De ce sa nu se amuze si altii…pardon..am vrut sa spun altele:
“Bărbatul nu are nevoie de o zi a lui. Bărbatului îi ajung 3 minute!” =)) =)) =))
Şi mergeam eu aşa cu 112 ţinându-mă de o bară soioasă. Când de pe fereastră imi mut ochii în ziarul lui nenea de alături. Citea Gazeta Sporturilor. Mi-am zis: Bleah! Fotbal! Ia sa ma uit totuşi măcar pe titluri! şi mi-am aruncat ochii pe pagina lui nenea. Când, ce să văd, emoticonuri. Nu-mi venea să cred! M-am mai uitat o dată. Am crezut că nu văd bine! dar nu…din paragraf în paragraf tot soiul de emoticonuri radeau, plangeau şi se mirau la mine. Doamne, bine că nu mă şi pupau. Nu de alta, dar nu aş fi avut la mine un emoticon dintr-ala care se inroşeşte. Atât de dependenţi suntem de messenger? Emoţiile nu mai pot fi transmise prin cuvinte ci doar prin feţişoare? adică cititorul flămând de fotbal nu înţelege despre ce e vorba dacă nu este ajutat de emoticonuri?
Mă întreb cum va arăta peste, să zicem, un an un articol din GSP:
Ad mutu e k ac milan a cashtigat meciu cu 1-0. Fiorentina nu a fost in stare sa ia nik.
„Rezultatul nu e ok X-( . Tb s luam m mult. Tb s fim in cont lucizi k s n pastram shanse pt loc 4. Cu totzii ne dorim s aj in Champ lg.” a spus mutu la sf intalnirii.
Evolutzia lui a fost apreciata de presa din peninsula care l-a vaz drpt cel mai periculos om al Fiorentinei.
A apărut un nou spot pe antena 3 care se numeşte „Alege-ţi stăpânii cu grijă”. Un clip care cică ar trebui să trezească interesul naţiunii pentru vot. Dar eu stau şi îmi pun o întrebare: Nu cumva s-a dorit fix contrariul? Adică nu ştiu câţi aţi observat dar mesajul are un impact destul de puternic. Stăpânii! Cum adică stăpânii? Nu mai suntem în vremuri feudale. Aici totul este o colaborare, o împărţire a sarcinilor. Ne alegem reprezentanţi şi în niciun caz stăpâni. Teoretic, orice funcţie ai ocupa într-un stat, ar trebui să respecţi exact acelaşi reguli ca toţi membrii acelui stat. Termenul de stăpân aduce cu sine o conotaţie de inegalitate care îl plasează automat pe unul mai sus decât ceilalţi.
Şi acum să o luam şi pe partea cealaltă. Eu când aud Alege-ţi cu grijă stăpânii simt cum mă zbârlesc aşa şi normal, ca orice alt român frustrat îmi vine să spun: Ia mai duceţi-vă undeva de profitori nesimţiţi, îmbogăţiţi peste noapte, mafioţii naibii ce sunteţi, care ne furaţi în fiecare zi şi ne faceţi ţara de … Îmi bag picioarele în voi şi în votul vostru nenorocit…
Şi am senzaţia că exact asta se urmăreşte. Cum se face că un slogan care ar trebui să ridice prezenţa la vot creeaza tocmai astfel de reacţii? Şi sunt sigură că nu sunt singura care a avut o senzaţie de respingere a clipului. Pentru cei care nu l-au prins la tv..iata minunea aci:
Steal me, deal me, anyway you heal me
Maim me, tame me, you can never change me
Love me, like me, come ahead and fight me
Please me, tease me, go ahead and leave me
ce ma innebunesc dupa oamenii care folosesc diminutive….multe femei fac asta intr-adevar…insa se pare ca nici partea masculina nu se lasa mai prejos…cel mai tare m-a distrat atunci cand am auzit la cineva expresia “ma duc la baietei” =)) ha ha ha…cum adica te duci la baietei? nu ziceai ca vrei la toaleta….puteam sa jur…
diminutivele din meniu: de ce vrem tot timpul sa ne scuzam ca bagam in noi ca in niste saci fara fund? de ce mereu cerem ficatei cu mamaliguta? de ce suntem intrebati daca nu dorim si o ciorbita de vacuta…sau poate un paharel de vin…
alta categorie de dimunitive enervante..numele… Irinel..ce nume e asta, irinel? dar petrica?
m-am saturat de diminutive… uitati banutii aici…sau…apelativele gen puiutz, guritza, iubitzel, ursuletz,iepurash etc…apoi mai sunt si urarile gen somnic usor pufos, mieros, mititel, scumpel, soricel cu roz pe el… (bleah)
si ma opresc aici ca nu vreau sa ma enervez duminica…
Parazitii…astazi m-am hotarat sa vorbesc despre ceva care ma macina de vreo doi ani de zile..ceva care pe multi ii va deranja..insa poate imi vor demonstra ca gresesc….astazi voi vorbi despre fenomenul parazitii. De fapt voi pune cateva intrebari…zic eu de bun simt la care astept cu nerabdare raspunsuri.
buna…cum te numesti? Mihnea (asta ca sa nu se simta vizat niciunul dintre cunoscuti) tu? arina…ce faci p-aici? pai uite am venit si eu sa beau o bere cu prietenii….bla bla..bla bla…si….ce mai zici…ce muzica asculti? pai..parazitii….rammstein…metallica… sau raspunsul poate fi altfel…parazitii…guta…salam si alte semipreparate….
Nu-mi amintesc ca in ultimul an sa fi cunoscut vreun tip care sa nu-mi fi recitat din parazitii…vine vorba de sa zicem….un prost care a facut nu stiu ce …evident prostie…la care replica inteligenta….nu este asa cum ati crede vreo concluzie scoasa din putul gandirii ci…pac..doua versuri de la parazitii..moment in care eu ar trebui sa cad pe spate…he he …e uimitor cum lumea candva recita versuri din …bacovia, eminescu, poe, arghezi etc…iar acum se invata parazitii…ca doar bine le zic baietii astia…acesti poeti ai vremurilor noastre…adaptare dom’le..totul sta in adaptare…post modernism..deh
N-am sa inteleg niciodata. cum pot oameni atat de diferiti pot asculte aceeasi muzica? cum este posibil ca un manelist sa asculte aceeasi melodie ca un rocker…sau ca un house-er sau r&b-ist…sau punker sau mai stiu eu ce natie de meloman. Credeam candva ca muzica pe care o asculti se identifica oarecum cu o parte din convingerile unei persoane, insa iata ca nu este asa…
Intotdeauna m-am ferit de lucrurile gen coelho…de operele…literare, muzicale, cinematografice etc….care au placut tuturor…ceea ce place tuturor este de cele mai multe ori un ceva superficial, neaprofundat..pentru ca altfel nu s-ar plia pe personalitatea atator oameni…cum poti tu…sa zicem…un tip cu facultate, cu master…sa asculti si sa te regasesti in aceleasi melodii ca pustiul din clasa a 8-a, ca mecanicul care iti repara masina, ca ala de iti curata geamurile, ca ala plecat in spania dupa capsuni, ca soferul de taxi, ca acela care trece pe langa tine pe strada….ca vecinul de scara sau ca ala de era sa te iei la bataie aseara in club cand erati amandoi prastie…
Scotocind printe versurile parazitii mi-am dat seama de o chestie. Cred ca am inteles de ce au atat de mult succes. Pentru ca se bazeaza pe frustrari. Ia sa vedem. despre ce vorbesc ei? Despre femeia iubita, despre femeia urata, despre violenta, despre libertatea romanului, despre sistem, despre coruptie, despre bani si cum se fac ei…In concluzie, despre frustrari…sau cum ar spune fanii lor mai infocati…despre viata….(pfff)
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
Oricum, nu neg faptul ca unele melodii( sau in fine, poezii) semnate parazitii nu sunt demne de admiratie, ca spre exemplu jos cenzura sau citeste o carte…si poate si alte creatii merita atentie…
nu spun ca sunt niste artisti prosti sau ca ceea ce fac este de o calitate indoielnica…insa nu inteleg isteria asta care s-a creat in jurul lor, angrenand oameni de tot soiul…oameni pe care ii respect, oameni pe care ii urasc, persoane pe care nu dau doi bani si chiar cei pe care ii iubesc…
nu inteleg….
p.s nu am nimic cu parazitii in sine ci doar cu fenomenul…
Quentin Tarantino…un mare regizor producator si scenarist…
arta semnificatiei….
Mi-am propus sa vad toate creatiile lui tarantino….imi acord o luna sa fac asta….cand luna se va fi sfarsit aici va aparea un post care va insuma toate impresiile pe care le voi fi adunat de-a lungul celor 30 de zile….promit sa vin cu o parere cat mai competenta care il va privi atat pe Tarantino ca persoana cat si pe creatiile lui luate ca atare….
Toata lumea scrie despre paste…toata lumea vorbeste despre paste…ba ca-i sarbatoare sfanta..ba ca a ajuns cea mai mare ipocrizie…
pentru mine…pastele nu inseamna nimic..dar absolut nimic..
adica am fost invatata ca este bine sa ciocnesc oua…sa merg la biserica si sa ma tin de o lumanare…sa nu dau foc altor oameni…sa pap cozonac cu stafide…sa pup rude dragastoase…sa mananc mult mult (dar hai mama..mananca…uite…niste friptura..uite..inca niste friptura..aa…si era sa uit..nu vrei si niste friptura?)…
am mai fost invatata sa urez paste fericit si sa fiu de acord cu faptul ca Hristos a inviat (hmm..ce-ar fi sa fac o gluma la ditamai masa cu tot familionul..sa-mi spuna vreo tusica mai evlavioasa Hristos a Inviat…si eu sa-i spun BA NU!..sa lesine aia p-acolo .. muhaha)
mai stiu din batrani ca nu se poate sa te prinda pastele cu praf pe mobilier, ca mieii trebuie hacuiti in masa, ca se tine post in saptamana de dinainte…si multe altele…Stiu multe…nu?..iata ca am fost copil cuminte si mi-am invatat lectia… Ma intreb cati din jurul meu stiu exact aceeasi lectie…
Poate ca sunt ignoranta…dar din toate cele de mai sus…eu m-am bucurat ca am stat cu tata la un pahar de vin rosu…ei..bine..fie..doua…sa zicem…aproape trei….
Am descoperit de curand trupa babyshambles. Solistul, Pete Doherty, este un drogat….un terminat..si acum de fapt se afla la inchisoare. Dar in afara de aceste mici detalii, care sa fim seriosi se regasesc in multi “artisti”, eu cred ca cei de la babyshambles sunt chiar ok…iar melodia delivery…rulz…(Na ca am zis-o si pe asta)
Mi-am dat seama ca sunt o fiinta mica, rea, meschina, egoista si plina de sine. Am citit multe blog-uri in seara asta..unele m-au atins usor din greseala…altele m-au luat in brate iar unele m-au imbrancit. Insa cu toatele m-au facut sa relizez ca nu sunt nici macar aproape de ceea ce as fi vrut sa fiu. Mi-am batut joc de mult prea multe lucruri din viata mea..si nu mi-a pasat…am calcat pe cadavre si mi-am urmarit telurile mizere. Am spus vorbe in care nu credeam catusi de putin numai ca sa obtin ceva si am urmarit sa-mi fie doar mie bine. Am preferat sa fiu de gheata atunci cand poate ar fi trebuit sa ofer o imbratisare, am ales sa pun orgoliul deasupra ratiunii si am fost in stare sa urasc din tot sufletul. Si as vrea sa spun ca de maine ma schimb, ca de maine o sa fiu altfel dar nu pot. Tot ce pot sa fac este sa le multumesc reverentios celor care m-au suportat pana acum iar celor care nu sa le spun ca imi pare rau. … Da! Postul asta este un fel de prospect al meu..si poate ca este mai bine sa fie citit inainte. Imi va limita miscarile. O merit.
ma enerveaza rau tare google-ul…..o face pe lupul moralist…nu ma lasa sa caut cuvantul cretin (cretine,cretini). imi tot spune si aici citez “Ati dorit sa scrieti: creştin” Ba nu! voiam sa scriu CRETIN! si de nervi introduc sintagma creştin cretin….si iată ca dintr-o data google-ul nu mai are nimic de obiectat….am senzatia ca nu este prea teofil asa….
oare cum o fi sa fii liftier? Astazi am fost pe la universitate de unde am cules o anume elena si am pornit-o agale prin frigul lu’ peste spre laptarie…odata ajunse la TNB…ne indreptaram catre lift…ca deh..lenea e coana mare iar scarile nu-s pentru cucoane….anyhow..apasam noi pe botonul de aduce liftul..se deschid usile si de dupa ele…o batranica….o batranica ca toate batranicile… era galbenaaaaa …rezemata de o banca in parc, in paaaarc nu era nimeeeeni. Nici femei, nici copii nici pensionari….pardon…am gresit povestea…sa revenim…era o batranica la fel ca toate batranicile…cu ochelari in varf de nas, cu par alb ondulat si tuns scurt…cu un ghem la purtator, doua andrele….si restul accesoriilor batranicesti….
si batranica asta ca toate batranicile se uita lung asa la noi…noi la fel de lung la ea….ca doar era aceeasi distanta…si ii spunem “4!!”…si batranica noastra ridica gales mana spre butonul pe care sta scris patru….apasa..se inchid usile si pornim…ea se intoarse la crosetat…
Niciodata n-am inteles care este rolul ei….oare cum o fi sa fii apasator de butoane…desi din cate vad prin autobuze si pe la metrou se pare ca asta ar fi meseria preferata a multor persoane….oare cum o fi sa te plimbi in sus si-n jos cata-i ziulica de lunga….
dar oare cat o fi salariul…nu de alta dar nu n-ar mai trebui decat sa invat sa crosetez (ceea ce cam este o provocare)
cred ca interviul pentru un asemenea post ar trebui sa fie extrem de usor
gen: unde te vezi peste cinci ani? raspunzi “in lift” si esti ca si angajat.
Lucrezi bine sub presiune? Da! pana la etajul 6 cred ca ma descurc….
Pungile…urasc pungile….si nu le neg practicabilitatea…insa fac zgomot..mult prea mult zgomot… Nu sunt absurda si nu am de gand sa propun nu stiu ce fel de pungocid….insa as prefara daca spre exemplu…producatorii de astfel de traiste de plastic nu ar mai produce oribilitatile acelea gen…plasa kenvelo care face un zgomot infernal…parca in ciuda asa….De ce ..oare de ce ai fabrica asa ceva…exista careva printre noi care e innebunit dupa fosnaitul de pungi? Daca da..il/o rog sa lase un comment si sa se anunte…
De ce “la timp”? De ce tot timpul trebuie sa faci ceva la timp….De ce vine tot timpul vorba despre timp? De ce depind atat de mult de minut? De o conventie umana. Si ce daca zilele si noptile se succed clar, precis si noi doar le masuram? Ele nu fac diferenta dintre secunde, dintre minute. Si totusi trenul pleaca la noua fix. am fost prea chitibusari, prea pretentiosi in elaborarea ceasului. Trebuia sa-i facem noi subdiviziuni bizare. Am inlocuit clipa cu secunda. Eroare de calcul! Urasc timpul. Doar din cauza lui astept, din cauza lui ma grabesc, alerg si imi fac griji, din cauza lui gresesc din timp in timp, din cauza lui pierd vremea. Pana si ea s-a saturat sa ma astepte.
Gata! a venit timpul sa nu va mai bat la cap cu teme cliseice. Nu avem timp pentru asa ceva….
p.s din seria frustrari latente defulate in momente cel putin ciudate…
interesant” - definitie actuala - cuvant folosit pentru a exprima ceva ce nu intelegi exact, ceva care nu te-a impresionat dar care totusi e considerat de unii o opera de arta( si spui si tu “interesaaaant” ca sa nu pari mai prost), termen folosit pentru a nu lasa o liniste stanjenitoare dupa intrebarea: si…cum ti s-a parut?, conceptul de interesant intervine atunci cand ceva te lasa atat de rece incat nici macar nu simti nevoia de a-l cataloga in bun sau rau, urat sau frumos…., pur si simplu indiferent, care nu-ti spune nimic….
De ce un deget mic? si tocmai la picior? De ce ai avea nevoie de un deget mic…. e prea mic…e atat de mic ca de cele mai multe ori nici macar nu este in stare sa-si creasca singur o unghie klumea. Si unde mai pui ca e si alintat…si mofturos. nu dom’le ca nici pantoful ala nu-i bun…si nici macar tenisul urat din panza pe care ai dat gramada de bani… nu! el trebuie sa protesteze… e un fel de che guevara al piciorului… se umfla, se inroseste si doare ca naiba….din cauza lui incaltarile au inceput sa aiba si categoria “comod”. e si individualist… vrea sa paraseasca piciorul si cu asta basta…. si mai apuca din cand in cand cate un prag….cate un sacun … o masa…. si doare…doare din nou…. topai intr-un picior si il tii in pumnul tau…sa se calmeze….oftezi… si ajungi sa te intrebi…. La ce bun?
nu ca e ciudat? nu ca e ciudat ca toti tac? O clipa bizara in care 7 persoane s-au pomenit intr-un fel de univers paralel in care si-au dat seama ca n-au ce-si spune. oare cum…oare de ce?…oare pentru ca au realizat subit ca intrebarea…si..ce-ai mai facut…de data asta are un raspuns scurt si simplu…pai…nimic special….
avusesera intr-adevar cu totii tot felul de intamplari dragute, chiar interesante, genaratoare de interminabile discutii, incarcate cu semne de exclamare multicolore vesele, triste si cu iz ironic…si totusi….fel de fel de ganduri au fost nevoite sa astepte…pitite undeva intre constient si subconstient ….si au tot asteptat…..au asteptat sa vina vorba sa le ia pe sus… si vorba n-a mai venit…
iar gandurile s-au asezat cuminti in diferite colturi ale mintii….
gata..fac public…vreau de 1 mai in vama…da stiu…nu-mi sariti in cap..stiu foarte bine ca vama nu mai e ceea ce era o data…si ca se aduna o gramada de cocalari …si ca e mic si inghesuit…si poate chiar scump….etc….dar eu tot vreau acolo…chiar daca de fiecare data am plecat injurand….ma leaga ceva de locul asta…nu as putea spune ce…insa sunt sigura ca e acolo un ceva undeva pitit intr-un colt de suflet si se activeaza o data cu venirea lunii mai….si apoi dispare subit…
pur si simplu ma leaga prea multe amintiri…prea multe beri si tigari stinse-n nisip….prea multe valuri la care ma uitam cu nostalgie….inimi pulsand pe ritmuri de rock….libertate…o libertate personala a sinelui care nu are prea mare legatura cu ceea ce e in jur…e doar un feeling…un feeling pe care il iubesc…si nu o sa renunt la el…nu anul asta cel putin….
“Vezi ca ai ceva la gura…firmituri sau nu stiu ce….”
dai cu mana..
te stergi si te uiti pe buricul degetelor…si ce vezi…niste bucatele mici albe…te uiti si mai atent…ce-o fi? te intrebi…… zahar sau paine…hmmm…
intre timp te uiti la cel care a avut bunavointa sa te anunte ca…”ai ceva”….dai din umeri a nepasare…ca si cum nu te-ar interesa nici cat negru sub unghie…dar nu!..te roade…te roade groaznic..incepi sa te intrebi ce ai mancat ..cand…si intr-un tarziu iti dai seama…la pranz…saratele..da!..te-a servit colega de birou…si acum e seara…doamne de cata vreme stai asa…ore bune…incepi sa te gandesti cu cine te-ai intalnit…pe unde-ai fost…ce locuri ai umblat…si pentru numele lui dumnezeu…de ce nu ti-a spus nimeni nimic pana acum???
De unde placerea asta a oameniilor pentru penibil? De ce patrunjelul intre dinti, firmiturile pe obraz, dunga de pix de pe nas, mucul (hi hi hi…nu cred ca am mai scris vreodata cuvantul asta) dintr-o nara etc…creeaza atata placere celor din jur….rar se gaseste unul mai bun samaritean asa care sa renunte la satisfactia proprie de a te vedea intr-o postura absolut jenibila si sa-ti dea vestea ca “ai ceva”.
Partea amuzanta este ca nimeni nu-ti spune nimic despre chestiile care pot fi indepartate atat de usor in schimb de cate ori nu ai auzit celebra replica: “Vezi ca ai un cos….”
The bucket list…un film bun….chiar daca toata viata am urat dramele…pentru ca imi este perfect de ajuns drama in care pana la urma traim cu totii…cu toate astea filmul The Bucket list a reusit sa-mi faca o coarda sa vibreze….
Despre ce este vorba…pe scurt…doi barbati…cat se poate de diferiti ajung pe patul de spital…ambii diagnosticati cu cancer in faza terminala…poate singurul lucru pe care il au in comun…cu toate astea…in scurt timp ajung sa se cunoasca…si se imprietenesc…de fapt devin cei mai buni prieteni…Satul poate de viata de spital..unul din ei hotaraste sa intocmaesca o lista…o lista care sa cuprinda toate lucrurile pe care ar vrea sa le faca pana in momentul mortii….si iata ca amandoi pornesc prin lume in rezolvarea listei….Filmul se termina asa cum era firesc…cei doi mor…nu impreuna…nu ajung in niciun rai…nu se reincarneaza…NU!..mor scurt si stupid…asa cum se intampla cu noi toti….
Acum….la finalul filmului nu mai am decat un gand…O Bucket list….da..poate ca am toata viata inainte sa fac tot ceea ce visez sau chiar chestii la care nici nu am indraznit sa sa ma gandesc…dar vedeti voi…nu e intotdeauna asa…nu poti fi niciodata prea sigur de soarta…asa ca…lista mea se prezinta dupa cum urmeaza:
My own bucket list
-sa privesc in ochi cel mai rau om din lume
- sa beau o cafea cu cel mai bun om din lume
-sa zbor cu elicopterul
-sa ajung sa vad insulele Bermude
-sa ma plimb cu un submarin
-sa stau o zi la inchisoare
-sa traversez un desert,o savana, o jungla (neaparat)
si uite ca era candva o scama….si se tot lipea de o haina, de alta…mai ramanea prin buzunare, ajungea in masina de spalat… apoi pe sarma in bataia vantului… si iar… la o atingere din greseala top pe o maneca top pe alta…. si chiar uneori pe pantaloni…si chiar in…. totul se intampla extrem de rapid…. nici nu reusea sa se dezmeticesca….si se trezea in aer…. uneori trebuia sa fuga de perii de haine ucigase… alteori de dosuri de maini care tot incercau sa-i faca vant…. si culmea…de cele mai multe ori chiar ea alegea sa plece…devenise chiar frusrata, alte scame isi gasisera paltoane sigure..pe timp de vara uitate in sifonier…. si locuiau acolo…in intuneric…si siguranta… ei…cu toate astea..scama noastra era fericita asa..in sinea ei…avea libertate…vazuse locuri si locuri….oameni si oameni…si ii placea sa se aventureze in necunoscut….pana cand…intr-o zi..si asta pentru ca toate se intampla intr-o zi….a disparut..paf….si n-a mai fost nimic apoi…doar o scama in minus….
Mai tii minte ma…cand eram copii…ce ne mai elrgam prin clasa…si aruncam cu ce gaseam, cornete, burete creta pix..penar…din cand in cand si cu ghiozdanul..ha ha ha…da ma…si mai stii cand nu puteam sa-l suferim pe ala si-i mazgaleam caietele…si cand mie imi placea de ala…ala….mic…cu plete asa…ha…uite ca nici nu mai stiu cum il chema..Catalin ma…da…Catalin…Da ma…si mai stii…apoi am crescut si ne tot certam cu ai nostri…ne ascundeam prin parcuri..si beam ma…o bere…o posteam…si ce praf eram…si fumam pe ascuns…prin excursii…gasca nebuna…
eh …vremuri bune…. acum facultate..serviciu…scoala…cafele..eh…cafelele nu mai au acelasi gust…nuuu…era gustul de liceu atunci cand stateam cu ochii pe ceas sa nu intarziem acasa…si minteam…ca mergem la biblioteca…sau si mai rau..sa invatam impreuna..
Si erau secrete…. cui de cine ii place… astea placeau tuturor…. si noua fetelor….ni se scurgeau ochii dupa baieti mai mari…ca deh..
Iubiri secrete, neimpartasite de cele mai multe ori…
Faceam tampenii…da’ erau frumoase….si iertate de cele mai multe ori….nu ne puneam problema ca nu mai avem unde sta peste cateva luni, nu ne bateam capul cu intretinerea….
Si radeam ma….radeam cu gura pana la urechi de “femeia barbat” administratora care urechea baietii si pe fete le trimitea la director, si da…ne sufocam in pumn cand tanti ghioc de franceza isi ridica bratele si explica printr-o miscare aampla cat de mare este un hambar…parfum frantuzesc ce mai…si la mate era jale…si …si…
Oare asa a fost din totdeauna? Oare toate alegerile acestei Romanici s-au desfasurat sub marele si fiorosul semn al ilegalitatii? Oameni obisnuiti risca nebuneste ani de inchisoare. Sub ce sabie le sta capul? Afise electorale lipite dincolo de limita legii, stampile dezertoare, prajiturele mituitoare, primari impacientati, observatori tinuti la usa sectiilor de votare, un BEC stins si binele cunoscute microbuze pline ochi de cetateni ce vor sa se tot exprime electoral iar, si iar si iar…sesizari, telefoane, cetateni nemultumiti si observatori…vartejul electoral se apropie…oare si acum va fi la fel?
Astazi am calatorit cu cel mai tare troleu 76. Cum nu stiti care este troleul 76? Ei bine, troleul 76 merge 5 statii. Atat! Scartaie ca orice troleu, miroase ca orice troleu, e plin de babe ca orice troleu si inghesuit ca orice troleu..in schimb astazi a fost ceva special…un troleu al meu…un troleu in care dardaiau geamurile…si nu..nu de la gropi..ci de la muzica…si nu…nu de la manele….NU!
Era muzica irlandeza instrumentala. Stil Lord of the Dance… Nu mi-a venit sa-mi cred urechilor. Iata ca a coborat cultaura in strada…asa cum prea bine dadeau de veste negustorii de carti de la universitate.si nu numai ca e in strada, se pare ca se si deplaseaza cu troleul…. Si ce noroc pe capul meu…sa ne intalnim in 76!
You have an extraordinary character - moral, responsible, and disciplined.
Your sincerely and honesty shine through in almost every situation.
Driven and focused, you rarely let your emotions get the better of you.
You’re level headed and rational. People count on your to look at things objectively.Your strength: Your unwavering loyalty and ethics
Astazi sunt expresiva..astazi sunt expansiva…astazi expir…inspir…insomnii instigante…invidie inoportuna..incognito pe sub palaria de paie primita de la un mos oaches la colt de strada….astazi sunt opusul celei de ieri…iar astazi ma uit la voi stand in cap…sunteti amuzanti cu totii…cum va chinuiti sa mergeti in crestet..cum va chinuiti sa sustineti scaune cu fundul…cum radeti ca si cum ati plange si invers…
Sunt singura acasa. Si na ca e sambata si nu am chef sa ies…iar am ramas fara chef..macar daca as primi la salariu si asa ceva pe card….pisica tolaneste la mine in brate ingreunandu-ma si mai tare…n-as putea iesi doar cu gandul? pana in regie si inapoi….si n-as mai face doi ani pana acolo…
de fapt..cand au trecut ultimii doi ani din viata mea? unde s-au dus….si peste cat timp o sa ma intreb cand au trecut 50 de ani….probabil ca va fi candva in cursul zilei de maine…pe seara asa…o sa-mi dau seama ca fiu-miu iar a venit prastie acasa de la un majorat….o sa-i trag o morala zdravana si o sa-l trimit la culcare…si toate astea or sa fie maine…iar poimaine….nu vor mai fi..deloc…
Chiar..oare cum o fi sa nu mai fii..sa fii un fel de antimaterie a ta…antimaterie..care spre deosebire de cea care a fost odata in Univers…. sa existe totusi..inexistenta sa-ti depaseasca existenta…sa nu mai fii pentru ca pur si simplu n-ai fost indeajuns.
Asa ca imi pun palaria pe cap si va salut gratios in pasi de dans. pam-pam!
“În timpul Summitului NATO de la Bucureşti, rudele pacienţilor internaţi în Spitalul Militar vor fi rugate să guste din mâncarea pe care o aduc în unitatea medicală. Cinci spitale din Capitală au fost desemnate să se ocupe de demnitarii care vin la summit. “(preluare EVZ)
Astia mai au un pic si pun abtibilduri dintr-alea galbene si pe borcanele de compot =)) Penibil dom’le..penibil….
Ce-mi place cafeaua..mirosul ei amestecat cu fumul de tigara fumata aproape cu ochii inchisi…ce-mi place sa stau intr-un cot si sa ma gandesc la maine..la poimaine….la anul…sa ma uit la un film bun care sa ma scoata din real si care atunci cand se termina sa ma lase cu o parere de rau si cu un gust amar al momentului tras in cotidian…care se intinde din ce in ce mai mult…plictisindu-ma….inmormantandu-ma in spleen…as vrea ca viata mea sa fie o carte …un roman bun…scris de un englez nebun…si vorba cantecului….si tot astept sa mi se intample ceva…si tot astept…
Si totusi ..there is a way… de nepracticat.. trebuie sa fii nebun sa recurgi la asa ceva…si totusi…ce-ar fi daca…. ce s-ar intampla daca am lua sa zicem filmul “memento” si l-am transpune in viata reala… Daca intr-o zi..ne-am trezi si ne-am propune sa uitam tot ce a fost si sa incepem sa ne jucam cu realitatea…cu persoanele din jur..cu noi..fara teama unui esec social….ca intr-un caleidoscop… forme geometrice aranjate si rearanjate in mii si mii de pattern-uri….pana cand nici noi n-am mai sti de unde am plecat….
Da stiu…utopica situatie…si..ce-mi place sa stau intr-un cot si sa ma gandesc la maine…a poimaine..la anul….tastand…
hai sa impartim timpul..Iei tu o secunda…iau eu doua….ii dam si lui cateva ca ne e prieten bun…iar ei ii luam cateva clipe.. si asa nu le merita…Le adunam..le scadem….si le impartim de zor….mai..dar fii si tu atent..nu le mai da pe jos..ca se duc sub canapea si naiba le mai scoate de acolo!… asa..bun aduna-le…da-mi vreo doua sa le pun deoparte..pentru zile negre si nopti albe…cu iz de vara…si valuri sarate….uite…secunda asta o s-o pastrez..o pun la colectie…purpurie….e destul de greu de gasit sa stii…legenda spune ca astfel de clipe apar o data in viata si ca daca nu le prinzi….eh..daca nu le prinzi…trebuie sa te multumesti cu restul….ceea ce nu e chiar rau daca stai sa te gandesti..dar nu..nu stai sa te gandesti ca pierzi.le pierzi si pe restul..cauta-le…alearga dupa ele si inhata-le ….. nu te uita inapoi daca ai pierdut una…ci doar caut-o pe urmatoarea…si astfel..si tu si eu…ne gasim astazi aici impartind secunde….una tie doua mie..una tie doua mie….
Vantul doboara gandul. Bate contra ideii si o ravaseste. Prolific dezastru. Mititel, un soricel s-a pus pe ros. L-a pierdut fetita balaie. L-a scapat pe cand se juca in nisip. A fugit speriat si s-a ascuns intr-un colt de imaginatie. Acolo si-a gasit lumea, plina de bunataturi . Si a vrut sa ramana. Dar s-a compromis. A chitait a sictir si a incercat sa fie sobolan. Dar era galben. Un pitic tembel cu un ochi rebel i-a aruncat o bucatica de cas. S-a multumit cu atat. A preferat sa ramana acolo, ascuns in idee. Si s-a iscat o furtuna. In sfarsit venise furtuna. L-a luat prin surprindere, chiar daca stia ca va sosi . Il avertizasera batranii, dar nu-i spusesera cand. Tramurand s-a lasat dus de vant. Se tot gandea la elefantul roz. Era prietenul lui…Dar ce pacat…elefanti roz nu exista, nu-i asa?
stai dragul meu…nu pleca…asculta-ma…de fapt..pleaca..poti sa fugi…alearga…spre nu stiu ce viitor stralucit prin tari calde….o sa ma lupt cu amintirea ta….o sa iubesc amintirea ta….pana cand…te vei intoarce schimbat….eu voi fi alta….ma vei cunoaste….te voi cunoaste…vom vorbi despre ceea ce am fost si vom rade… ce copii am fost…ce copii am devenit….biete creaturi cautand calea spre vise spuse in joaca cu prea mult timp in urma….
muzica va fi tare…soapte de demult ne vor gadila in ureche…iar noi….mult prea surzi….vom pierde….vom pierde ce era mai frumos in noi..ne vom pierde unul pe celalalt …dar ce conteaza…. va fi atat de tarziu incat nici nu ne vom da seama de asta….
Astazi m-am trezit si mirosea a soare. Intreaga casa era invadata de mirosul proaspat, dulceag si reconfortant al diminetii. Dintr-o data toate diminetile verilor trecute mi-au trecut prin minte. Diminetile petrecute la casa bunicilor, diminetile in care aerul proaspat de munte imi gadila narile, zorile in care ma stateam cu picioarele in nisip si cu privirea-n orizonturi, cele in care sorbeam o cafea la bodega din coltul liceului, cele in care alergam cu masina prin serpentinele racoroase ale Fagarasului si chiar diminetile cand ma luptam cu traficul din bucuresti ca sa ajung la serviciu. Azi e doar relaxant. Astazi soarele ma pandeste printre draperiile visinii. Astazi ne iubim, astazi ne intelegem bine. Probabil ca o sa ne certam iar prin august…asa facem in fiecare an.
No Comments » | 
chaotic thoughts | 
Permalink
Scris de arinarulz
a fost apreciata de presa din peninsula care l-a vaz drpt cel mai periculos om al Fiorentinei.
